Cetatea Albă (în
ucraineană Bilhorod-Dnistrovski) este un oraş în raionul omonim din regiunea
istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi regiunea Odesa. În timpul lui Burebista,
cetatea se numea “Tyras” şi ţinea de regatul dacic al lui Burebista. Cetatea
s-a aflat sub suveranitatea moldovenilor între 1359 şi 1484, când Ştefan cel
Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. Oraşul devine parte a
Regatului României între 1918 şi 1940.
Vizita la
Cetatea Albă aflată azi pe teritoriul oraşului Bilhorod – Dnistrovski din Ucraina, a
fost o mare sărbatoare, o revelaţie, un moment de revedere a pământului
strămoşesc înstrăinat de mai marii timpurilor prin care a fost şi ne este dat
să trecem... Nu vorbesc despre alţii, dar cel puţin pentru mine, a păşi
pe locurile unde cu mulţi ani în urmă a călcat însuşi Marele Voievod Ştefan cel
Mare este chiar un motiv de mândrie, dar şi de profund
regret! Priveam cu plăcere locurile minunate din preajma cetăţii, respiram în
voie aerul umed venit dinspre mare, admiram splendoarea acestei fortăreţi
seculare ce-şi scaldă tălpile zidurilor în apele încântătoarei şi veşnic tinere
Mări Negre, vroiam mai repede să-i spun cât de dor îmi era de dânsa...
Am zărit-o de după colţul unei case parăsite: înaltă, mândră ca odinioară, cu turnurile înalţate spre cerul albastru, parcă stătea
de veghe, pregătită oricând să ţină piept duşmanilor!
Am găsit
cetatea invadată de câteva zeci de tarabe. Acestea, cu
toate că au alură strict comercială, nu denaturează deloc imaginea
priveliştii în ansamblu. Există o congruenţă specifică, care aminteşte de
vechile tarabe ale ţăranilor de prin jurul cetăţii în plină perioadă medievală. Fotografii, picturi, brăţări, coliere, statuiete, soldăţei
din plumb, obiecte de artizanat, sculpturi, bijuterii din pietre sau
scoici – pe toate le găseşti doldora prin aceste tarabe. După minute bune de cotrobăit printre obiectele de
pe tejghele, grăbim pasul spre poarta principală a
fortăreţii. Uşa din metal te transpune instantaneu în altă epocă, mai
ales că imediat ce o deschizi te aşteaptă vigilent un cavaler echipat în
zale şi coif: stă drept şi neclintit pe scaun, gata în orice moment, pentru 10
grivne (valută ucraineană), să se pozeze cu turiştii. Odată ajunşi în curtea
interioară a cetăţii se deschide o panoramă maiestoasă ce impresionează pe
orişicine: ziduri şi contrucţii păstrate intacte, arene de luptă, tunuri cu
ţevile îndreptate spre eventualii duşmani, artilerie grea, etc.
Într-un spaţiu
special amenajat stăteau înşiruite aceste maşini de război, care în vremea
groaznicelor confruntări de pe malul mării semănau groază în duşmani, iar azi
s-au transformat, odată cu trecerea timpului, în vestigii istorice,
obiecte de muzeu. Fără să vrei ele te duc cu gândul în întunecatul şi controversatul Ev Mediu, când fiecare putea lua în mână arbaleta - pentru a-şi încerca talentul de ţintaş. Iată aici, unde totul este istorie, am dat dovadă de îndemînare şi am reuşit să obţin succese în competiţia de tragere din
arbaletă: n-o să mă credeţi, dar am nimerit în ţintă din prima!
Citadela cu
zidurile-i groase îţi dă senzaţia de protecţie, de siguranţă. În interiorul ei
se aude cum marea alină malul din preajma cetăţii. În tot acest răstimp, cât m-am aflat în interiorul fortăreţei, am încercat
să nu las nicio piatră din zid neatinsă cu privirea. Am vrut ca paşii mei să măsoare fiecare petic de
pământ şi trăiam senzaţia că mă aflu cu un picior în
epoca dominată de cavaleri în armuri puternice, cu privirea
cruntă, pregătiţi permanent să lupte. Cu toate că Cetatea Albă a fost
transformată în obiectiv turistic şi amenajată conform standardelor muzeistice,
specificul arhaic se păstrează extraordinar de bine şi atmosfera de epocă rămâne proeminentă, indiferent de instalaţiile moderne din jurul
ei, indiferent de barurile şi terasele cu băuturi răcoritoare...
Valentin BALAN,
student USB „A.
Russo”, Facultatea de Filologie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu