Foto: http://lovelylies0987.deviantart.com/art/The-Used-In-love-and-Death-321582270 |
Ştiu că... am scris de-a lungul vremii… despre
dragoste şi moarte… poate pentru că îmi e frică de amândouă…
Am înţeles că moartea e asociată cu negrul…
tocmai pentru că oamenii nu pot privi prin întuneric… şi cred că până la urmă…
asta este moartea… un tărâm creat pentru suflete… pentru partea sacră a
omenirii… Murim inconştient odată cu sfârşitul fiecărei etape a vieţii noastre…
murim de fiecare dată când suferim sau când iubim… sau când pur şi simplu
învăţăm la istorie… dar Reînviem, iar şi iar, mai buni sau nu, mai distanţi,
totuşi revenim inconştient în lumea muritoare care ne omoară în fiecare zi câte
puţin… cred că moartea este de fapt… depăşirea unui nivel de profunzime al
sufletul unui om..
Cred în viaţa de după moarte… pentru că ştiu
că fiecare sfârşit rupt din păcat… reprezintă un nou început… Şi mai ştiu că va
veni ziua în care îmi voi ridica privirea către cer… clipa când cele mai
importante lucruri vor fi… un CEAS, o LUMÂNARE şi... o LACRIMĂ....
Cât despre… dragoste… cred că iubirea face
parte din fericire… ne dorim să fim fericiţi… muncim… ne realizăm… mergem la
concerte şi… mâncăm bomboane pentru a fi fericiţi… şi, când te gândeşti
că "Fericirea Absolută"… o găseşti doar cu ajutorul morţii…
Pentru fiecare dintre noi.. Iadul şi Raiul..
simbolizează lucruri diferite.. pentru mine.. sunt sentimente absolute şi Cred
că atunci când vei simţi durerea sau... bucuria absolută… vei putea măsura
infinitul…
Ştii… fiecare om pe care îl întâlnesc îşi lasă
urma în mărunta mea existenţă şi… cred că e un mod de a trăi absolutul în
cantităţi mici de suflet… Eu nu aş putea trăi fără oameni, deşi, ştiu că
oamenii ar putea trăi fără mine… nu aş putea trăi fără cuvinte… fără
sentimente, deşi, sunt sigură că ele îşi vor continua existenţa şi după ce
absolutul îmi va primi sufletul... ceea ce vreau să spun este că… suntem
nesemnificativi într-o lume imensă… dar vitali într-un pahar cu apă…
Rămâne doar să… căutăm acel pahar…
P.S. … îmi cer scuze dacă am plictisit… cu
multele mele cuvinte… dar simţeam nevoia să scriu aşa cum am scris…
Lorena
PALADE, Botoşani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu