 |
| Foto: http://www.blog.catalingeorgescu.com/ |
Ei bine, nu e aşa de simplu cum pare. A fi artist nu este acelaşi lucru cu a fi om. De fapt, asta învăţ… să fac diferenţa dintre viaţa mea de pe scenă unde publicul mă aplaudă
sau de viaţa mea pe care o pun la picioarele profesorilor universitari atunci
când merg la concursuri, iar ei... nu schiţează niciun gest, nu se aplaudă sau
nimeni nu îţi face vreun compliment, fie el şi doar cordial şi viaţa mea reală
unde muncesc mult, dorm puţin şi niciodată nu am timp suficient pentru oamenii
pe care îi iubesc...
Aici învăţ faptul că artiştii nu au suflet, dar în acelaşi timp trebuie să îl
dăruiască publicului, un artist trebuie să fie modest, dar în acelaşi timp
trebuie să îşi domine auditoriul, sau că un artist nu trebuie să arate
niciodată publicului că este sfâşiat sufleteşte de lacrimile şi suferinţele din
spatele cortinei...
Viaţa unui artist se naşte odată cu ridicarea cortinei, continuă în lumina
reflectoarelor şi se stinge odată cu aplauzele publicului. Viaţa omului artist continuă şi după ce inima numai are bătăi pentru că rămâne
în bucuria celor ce l-au aplaudat.
Un artist moare
de mii de ori la picioarele publicului şi reînvie iar şi iar,
mai complet sau nu, mai bine pregătit sau nu...
Cu toate că a fi
artist înseamnă să îţi minţi publicul cu zâmbetul pe buze,
nimic nu se compară cu o viaţă dăruită artei... Deşi orele de studiu ajung de
multe ori chiar la ordinul sutelor, mereu ai mulţumire sufletească.
Lorena PALADE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu