marți, 8 ianuarie 2013

Oameni sau roboţi?!

Foto: www.procinema.ro. Good movie...
Nu prea mai scriu în ultima vreme, pentru că sunt mult mai pasionată de fotografie (alt hobby pentru care nu am suficient timp...). Dar mi se mai întâmplă, din când în când, să încerc să îmi explic ce îmi e neclar prin vorbe aşternute pe tastatura calculatorului…
De exemplu, mă întreb ce structură trebuie să ai ca să faci acte de caritate, acţiuni umanitare, cum vreţi să le spuneţi. Nu mă gândesc la cele din zona politică (am regizat şi eu destule, cu jurnaliştii după mine) şi umanitarismul de paradă ce se mai practică pe alocuri nu cred că are vreo valoare. Mă gândesc la gesturile simple, făcute mai ales în prag de Sărbători, când sărăcia din bucătărie îi deprimă, pe destui, de le vine să-şi ia câmpii…
Nu sunt un om bogat, n-am fost vreodată şi nici măcar nu-mi doresc să ajung. Cu toate astea, încerc să fac, atât cât pot, pentru semenii mei care o duc mai prost ca mine. Fie eu personal, fie ca „vârf de lance” al unei acţiuni în care să implic mai multă lume. Câteodată reuşesc, de mai multe ori nu. Se întâmplă să mă trezesc cu replici de genul „Da’ de când e „X” caz social? În contextul în care „X” are o armată de copii şi venituri ca vai de lume. Dar nu e caz social şi nu merită ajutat…
Mă gândesc că există semeni care nu au dus-o niciodată, de-a lungul existenţei, rău. Eu am avut perioade nefericite şi ştiu să le apreciez pe cele în care sunt pe linia de echilibru. Dar mulţi se complac în propriul egoism, nu privesc în stânga, nici în dreapta, pe scurt, nu le pasă!   
Şi-atunci, nu mai suntem nici măcar cyborgi, ca-n filmele SF, ci devenim roboţi în toată legea. Lipsiţi, printre altele, de zâmbetul senin de pe faţa celui căruia i-ai făcut un bine, atât cât ţi-a stat în puteri!
Carmen Moraru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu