Mic ghid pentru a ne feri de „non-informaţii

Surs[ foto: http://sorin314.wordpress.com

Cu toţii trecem în această viaţă printr-un flux continuu de informaţii, care ne formează caracterul, felul nostru de a gândi şi a acţiona în diverse situaţii. Aceste informaţii vor exista mereu pentru simplul fapt că societatea se caracterizează printr-o totalitate de oameni care trăiesc laolaltă şi cărora le este imposibil să nu interacţioneze. În acest sens, ei vor tinde mereu să afle statutul general al acestui "grup" (prin mass media), întrebându-se ulterior: "Cum pot să o duc eu RĂU dacă toţi o duc FOARTE BINE în această ţară??". Prin aceasta afirmaţie, de cele mai multe ori urmărim să ne raportăm la nivelul de trai al grupului, însă uităm că valoarea ne-o dăm noi înşine şi nu grupul în care trăim, dar totuşi NU ESTE VINA NOASTRĂ, acesta este doar un efect psihologic al maselor - care până una-alta - afectează pe oricine.

Informaţiile furnizate în ziua de astăzi de mass-media, dacă nu sunt filtrate cu înţelepciune de către noi, ajung să ne prindă într-un cerc mental închis, care pur şi simplu ne blochează la un anumit nivel al cunoaşterii. Spun asta referindu-mă la informaţiile ce ni se expun şi care tind tot mai mult să transmită inutilul "înfăşat" într-o formă magnifică, electrizantă şi atrăgătoare. În ziua de astazi nu este nimic ieşit din comun să auzi despre accidente teribile, oameni care se sinucid, oameni care suferă, oameni care o duc rău. Ba chiar mai mult de atât, a ajuns o constantă în care dacă ne prindem, nu facem decât să ne învârtim în acelaşi spectru de idei de "n" ori, pierzând cea mai importantă resursă a vieţii noastre, şi anume TIMPUL.

Am întrebat odată o persoană care este scopul pentru care urmăreşte stirile acelea sumbre şi mi-a răspuns că face asta pentru a învăţa din experienţele altora. Totul bun până aici, însă, cât să tot aprofundăm acea experienţă a accidentului teribil? Nişte gânduri repetate prea des devin parte din caracterul nostru. Ca o unghie ce scrijeleşte un perete. Azi puţin, mâine puţin, urmele devin sesizabile şi se adâncesc în noi tot mai mult, până când experienţa accidentului sădeşte teama în sufletul nostru, experienţa celor care se spânzură sădeşte tristeţe, experienţa celor care o duc rău sădeşte neputinţă şi aşa mai departe.

Cu toţii dorim să cunoaştem şi să fim la curent cu mediul ce ne înconjoară, dar suntem din ce în ce mai privaţi de informaţia de calitate. Tot mai puţine canale ne arată ceea ce ne interesează şi tot mai mulţi caută să obţină un rating cât mai mare iar pentru asta, emisiunile se folosesc de subiecte de "scandal", care prind foarte bine la clasele de oameni cu o educaţie scăzută, sau cu un simţ al esteticului şi al frumosului de aceiaşi factură. Mai mult decât atât, consider că subiectele de scandal constituie o tehnică primitivă/

bazală de succes, deoarece incită oamenii la un entuziasm şi o curiozitate antrenată spre negativism (care se datorează simplului fapt ca noi, oamenii, avem dintotdeauna tendinţa de a ne înclina mult mai uşor spre negativ decât spre pozitiv). Puţini realizează că această "curiozitate" ce hrăneşte nevoia de "scandal" o putem potoli mult mai uşor cu un gram de cultură, extrasă dintr-o carte bună.

Eu personal prefer să îmi iau strictul de informaţii prin radio, deoarece prezintă un impact vizual mai mic în cazul în care nimeresc vreo ştire "terifiantă" şi prin Internet, care de asemenea îmi permite filtrarea informaţiilor. Deşi aparţin unui profil de ştiinţe sociale, nu sunt tentat în a urma o carieră în acest domeniu, fiindcă jurnalismul îşi schimbă faţa de la o zi la alta, informaţiile se transformă treptat în non-informaţii iar oamenii au, înainte de toate, dreptul la informare. Iar primul meu defect (pentru unii) este acela că îmi place să exprim realitatea.

În concluzie, aş vrea să încurajez pe oricine în a filtra informaţiile de care are nevoie şi să gândească de două ori înainte de a permite ca buletinul de ştiri să îi schimbe percepţiile referitoare la realitate, pentru că „Nu tot ce zboară se mănâncă”.

Matei ZVANCIUC, Colegiul naţional A.T. “Laurian” Botoşani