1933. Biserica schitului Episcopiei. Autor prof. C.Tomescu |
Numărul perlelor visarioniene înălţate
în oraşul Bălţi a ajuns la şapte: Episcopia de Bălţi şi
Hotin; Biserica
cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena; Biserica
cu hramul Cuvioasa Parascheva; Biserica cu hramul Adormirea Maicii
Domnului din Cimitirul Lungul; Biserica cu hramul voievozii Mihail şi
Gavriil; Biserica cu hramul Arhanghelul Mihail; reconstruita
Biserică cu hramul Apostolii Petru şi Pavel.
1955. Sadovoie. Biserica schitului Episcopiei. Autor A. Bazîkin.
La 13 mai 1923, Episcopia de
Bălţi ia în posesie această moşie agricolă de 100 ha şi 21 ha pentru
construcţia gospodăriei viitorului schit şi Casei personalului monahal şi chilii. Pe
terenul de 100 ha se cultivau zarzavaturi şi fructe pentru Episcopie.
În anul 1925, pe teritoriul acestui teren au fost construite Casa
personalului monahal şi chilii.
În vara anului 1931, se reîncep lucrările de construcţie a bisericii, acestea
fiind finisate în vara anului 1933. Sfinţirea sfîntului
lăcaş a fost oficiat în anul 1934. La casa preoţească s-a anexat şi o
clopotniţă mică cu un clopot. Astăzi această clopotniţă are patru clopote, unul
mare din perioada visarioniană, şi trei improvizate (din butelii de hidrogen).
În perioada de redeschidere (1993), la aripa bisericii s-a anexat şi o
construcţie pentru pălămărie.
1955. Sadovoie.
Ex-Casă monahală şi viitoarea
casă de locuit pentru directorul de
sovhoz şi a agronomului –şef. Autor A. Bazîkin.
În fosta moşie, în anul
1948 au venit cu traiul oameni din toate împrejurimele lui, astfel devenind pe
de-a dreptul satul Sadovoie. Schitul episcopal fiind închis de către sovietici,
călugării au fost forţaţi să părăsească schitul. Biserica a devenit depozit,
apoi casă de cultură ş.a. După Independenţa Republicii Moldova,
biserica este dată sătenilor pentru oficierea serviciului divin. De la Independenţă pînă în prezent la păstorire au
fost cinci preoţi[1], iar al
şaselea este igumenul Inochentie (Oprea)[2]. Ministerul
Culturii şi Cultelor al Republicii Moldova, la 18 iunie 1991[3], înregistrează
parohia ortodoxă română din satul Sadovoie, raionul Glodeni. La 29 iulie 1992,
acoperişul lăcaşului a fost schimbat de la ţiglă la tablă de brigada de
constructori din satul Pelenia raionul Rîşcani. Astfel, biserica se redeschide pentru enoriaşi la 17 noiembrie 1993.
Am avut minunata ocazie să
fac cunoştinţă cu o enoriaşă la biserica respectivă, unde în prezent slujeşte
părintele iegumen Inochentie (Oprea). Aceasta este Albina (Bazîkin) Dobjanski. Ea
i-a adus părintelui Inochentie două fotografii în
care au fost prezentate biserica în anul 1950, când familia Bazîkin a emigrat
în acest sat. Pe atunci ea avea vârsta de zece ani. Părinţii doamnei Albina
au fost învăţători de clasele primare în acest sat. Pe lângă calitatea sa de învăţător, Alexei Bazîkin[4] mai practica şi fotografierea. Pe
parcursul vieţii tatăl a fotografiat o mulţime de evenimente care au avut loc
în acest sat.
Tatăl Albinei Bazîkin i-a lăsat un
sipeţel metalic în care s-au păstrat peliculele ce trebuiau transformate în
fotografii. Doamna
Albina ne-a mărturisit că aceste poze sunt
unice şi nu au fost arătate publicului larg sau sătenilor.
1951. Sadovoie. Maria (Lazerovna) Bazîkin lîngă Ceasovnea bisericii schitului Episcopiei. Autor A. Bazîkin
1955,
Sadovoie. Primii dascăli – Alexei şi
Maria Bazîkin (în mijloc o rudă) lîngă Biserica cu hramul Acoperămîntul Maicii Domnului.
În satul
Sadovoie slujbele divine sunt
oficiate de monahul, igumenul Inochentie, acesta fiind în slujba bisericii din
anul 1998. În toţi aceşti ani, părintele Inochentie, cu ajutorul enoriaşilor şi a multor sponsori, au
efectuat lucrări de reconstrucţie a bisericii: ridicarea Troiţei din ograda
bisericii, schimbarea pristolului, reînnoirea
icoanelor, reînnoirea
iconostasului, aducţiune de gaz.
Istoria acestei biserici şi a
localităţii Sadovoie e asemenea unei uşi duble ce se deschide cu greu, deoarece
cheia mare şi ruginită a evenimentelor de demult, cu greu se învârte. În sfârşit,
încuietoarea sipeţelului a cedat, scrâşnind jalnic din încheieturi şi oferind,
tremurând, imagini de biserică, de artă, de strămoşesc...
|
Noie ROTARU,
student Universitatea de Stat „Alecu
Russo” Bălţi
[1] Părinţii: Ioan din Răuţel; Pitirim din
Sturzouca; Ioan (Pascal) din Sturzouca; Gheorghe (Bostaniu); Pantelimon.
[2] Conform
Decretului Eparhiei de Bălţi, nr.01-01/044 din 20 martie 2006, a
fost numit în funcţie de paroh al bisericii „Acoperămîntul Maicii
Domnului” din Sadovoie, începînd cu 22 iunie 1998.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu