Farmecul lumii privită prin ochi de copil…

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecăruia, reprezentând vârsta inocenţei şi a candorii. A fi copil înseamnă a păstra bucuria şi puritatea privirii cu care încearcă să cuprindă lumea, iar această cuprindere este specifică tuturor vârstelor. Copilul percepe universul înconjurător ca pe un spaţiu magic, de basm. Copiii sunt sensul vieţii pentru majoritatea persoanelor. Ei sunt asemeni florilor, care înfrumuseţează şi dau sens vieţii. Copilul în familie este un mare dar de la Dumnezeu. O binecuvântare, care aduce bucurie părinţilor.

Copiii au felul lor de a vedea lumea şi sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Îşi zidesc fericirea pe visuri, iar poveştile în care binele învinge răul fac parte din realitatea lor. Toate gândurile măreţe, toate invenţiile, cu adevărat  importante, au izvorât din sufletul unui copil, care a visat să-şi depăşească condiţia şi să impresioneze lumea, demonstrând astfel că evoluţia societăţii depinde de ambiţia visului unui copil.

În acest articol vreau să mă refer la copiii care n-au avut şansa de a auzi glasul dulce al mamei şi care au nevoie de susţinerea noastră. Acum doi ani elevii din Liceul Teoretic “Alexandru Ioan Cuza” din oraşul Bălţi, împreună cu profesorii, au creat un frumos obicei de a participa la acţiuni de caritate în Centrul de plasament temporar şi reabilitare a copiilor. Astfel, cu gânduri dragi pentru aceşti copii, crunt loviţi de viaţă şi cu cu sufletul deschis, elevii şi profesorii au vizitat micii îngeri, ce încearcă să depăşească tristeţea, iubind fără a şti ce-i ura şi răzbunarea, ce visează cu ochii deschişi emanând dragostea prin zâmbetele lor minunate...  Profesorii, care ne-au îndrumat în toată această frumoasă activitate sunt Lilia Jmurco, profesoară  de geografie şi Lilia Demciucov, psiholog şcolar. De la dumnealor am învăţat că poţi fi mândru făcând fapte bune, că e un sentiment minunat să ştii că ajungi la inima acestor micuţi şi că te îmbogăţeşti prin ceea ce dăruieşti.

Bunătatea, dragostea şi afecţiunea noastră, darurile aduse acestor copii, au fost răsplătite din plin de încântarea şi veselia prietenilor noştri. Am încercat să aducem bucurie în inimile acestor copii şi le-am demonstrat că nu suntem indiferenţi şi împreună putem schimba soarta lor, amintindu-ne de Antoine de Saint-Exupery, ce spunea că “Toţi oamenii mari au fost mai întîi copii”. Mai ales că ei nu cer mult, este destul să răspunzi reciproc zâmbetului lor copleşitor... Cred că semenii noştri au nevoie doar de o mână întinsă, de un strop de grijă din partea lumii exterioare şi au nevoie de o şansă pentru a-şi demonstra valoarea. E atât de greu să ajungi la sufletul unui copil, însă această clipă merită a fi trăită,  pentru că este o experienţă de neuitat. E necesar să privim lumea cu ochii lor ca să simţim prin ce trec şi ce simt dânşii...

Olga BORDEI, Liceul Teoretic „Al I. Cuza” Bălţi