Biblioteca reprezintă un izvor nesecat de
cunoştinţe… Asta am putea auzi de la orice elev sau student, realitatea este,
însă, alta. Cu tristeţe constat că biblioteca nu mai este, deja, un loc în care
orice tânăr s-ar refugia pentru a se pierde în lumea cărţii. Mă confrunt zilnic
cu acest adevăr când păşesc pragul Bibliotecii ştiinţifice a Universităţii
“Alecu Russo” din Bălţi, care este printre primele biblioteci din Republica
Moldova, după numărul de cărţi. Oare sunt conştienţi de importanţa şi fericita
sansă studenţii şi elevii, de marele noroc de a putea beneficia de serviciile
acestei instituţii?!
Recent citisem despre firma de parfumuri
suedeză Byredo, care a lansat o lumînare cu miros de bibliotecă, ce-l aminteşte
pe cel al ultimelor lecturi şi cărţilor adunate pe rafturi. De asemenea, se mai spune că
“deşi designul lumânării este extrem de sobru, odată aprinsă, emană o multitudine de
mirosuri ce-i pot consola pe cei care nu au un şemineu lângă care să se aşeze cu o
carte în mână. Şi amatorii de tablete se pot bucura de mirosul unei cărţi
adevărate. Faţă de răceala
paginilor de pe iBook, lumânarea aduce un strop de poezie”. Mă întreb
daca nu cumva vom uita ce înseamnă mirosul îmbătător al cărţii, încotro se
îndreaptă progresul ştiinţific şi dacă crearea pe cale artificială a
senzaţiilor nu ne transformă cumva în nişte roboţei...
Cu părere de rău,
se observă că cititul în bibliotecă este condiţionat de programa şcolară sau
cea universitară şi nu de dorinţa lăuntrică de a deveni bogat intelectual,
elevat. Acest fapt l-am remarcat personal: în special vizitatorii la bibliotecă vin după orele de
curs. Chiar şi doamnele
bibliotecare mi-au confirmat observaţiile, deci cărţile sunt cel mai des
împrumutate nu din dragoste pentru lectură, ci din necesitatea de a fi în pas cu programa şcolară. Sălile de lectură îşi
primesc oaspeţii de cele mai multe ori până la ora şase seara,
apoi biblioteca devine un “mausoleu al Cărţii”, unde doar câţiva cititori mai
continuă să îngenuncheze în faţa tomurilor.
Cred că am ajuns
să trăim într-un secol al desensibilizării spirituale, deoarece nu ne mai
interesează cărţile. Avem calculatoare şi cărţi electronice, nu
mai avem timp să ne plimbăm prin parc, preferăm să explorăm necunoscutul
virtual, ne plictisim să petrecem timpul cu cei dragi, preferând o comunicare
prin skype, Facebook sau alte site-uri de socializare şi am ales indiferenţa… Tindem
să afirmăm că trăim o viaţă dinamică şi progresivă, deşi realitatea ne
demonstrează că “aspirăm” spre o inhibare a spiritului.
Important este să conştientizăm realitatea
şi să începem să asimilăm o nouă ideologie, un nou model de viaţă: să lăsăm
cochilia în care ne închidem benevol, să eliberăm spiritul pentru a putea fi
cultivat. Vă îndemn să facem ca grădina cărţilor
(biblioteca) să nu simtă criză de cititori, s-o explorăm zilnic prin lectură
pentru a reveni, de fiecare dată, la copacul îndrăgit, umbra căruia ne-a fost scut
protector în ploaia existenţei noastre!
Irina BURCOVSCHI, USB
“Alecu Russo” Bălţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu